Exclusiv / Aurel David: „ O carte scrisă cu multă migală, cu o extraordinară tenacitate”

Scriitorul şi publicistul Aurel David, Cetăţean de Onoare al municipiului Călăraşi, vorbește despre cartea scrisă de Laurean Moțățăianu, “Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”.

Citește mai jos un material emoționant despre noua editură care va apare în curând. Sport la Dunăre susține această campanie de promovare a noii edituri și va încerca să ofere cititorilor cât mai multe detalii despre cartea scrisă de Laurean Moțățăianu. Să fi fost într-o joi, pe la orele prânzului când vechiul meu prieten şi tovarăş de muncă pe tărâmul “facerii” cărţilor, Laurean Moţăţăianu, mi-a fost oaspete. O vreme, prin anii ‘80, am făcut împreună naveta cu trenul, între Slobozia şi Călăraşi. Cam din acea perioadă onişnuim să ne împărtăşim gândurile despre fotbal. Mai ales că eu aveam o oarecare experienţă în domeniu, “adunată” în bagajul amintirilor de pe vremea când lucram în redacţia ziarului regiunii Hunedoara, zonă unde activau echipele Corvinul Hunedoara, Jiul Petroşani, Mureşul Deva, Minerul Lupeni, Aurul Brad şi altele, de la jocurile cărora am transmis cronici pentru rubrica sportivă a ziarului, ani la rând.

Am reluat relaţia de prietenie cu domnul Moţăţăianu, lucrând împreună la câteva din cărţile scrise de mine şi împrimate la tipografia Mediaprint, unde dânsul era “şef peste computere”. Aşadar, mi-a “călcat” casa amicul Laurean Moţăţăianu, aducând cu dânsul un voluminos pachet în care se aflau scrierile sale, tehnoredactate, înmănunchiate în volumul “Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”. Mi-a propus, cu acest prilej, să-mi spun şi eu părerea despre inspirata şi curajoasa sa muncă pentru care s-a chinuit zeci de luni, sute de săptămâni, ani întregi cotrobăind prin arhive, prin colecţii de ziare, prin minţile oamenilor. Aşa a reuşit să adune şi, acum, să ofere călărăşenilor, amintiri, rezultate, clasamente … Din strădania acestui îndrăgostit al sportului, al fotbalului, am aflat lucruri care poate ar fi rămas totdeauna sub praful gros al uitării.

Pe “maidanele” Călăraşiului, a apărut în 1919 prima echipă de fotbal, dar adevăratul act de naştere al fotbalului călărăşean “s-a parafat” în 1920, odată cu apariţia primei structuri organizate a acestui sport - Victoria -, apoi Tricolorul, Venus … Aşa cum avea să descopere neobositul căutător de “izvoare fotbalistice locale”, presa vremii a găzduit informaţii, mai mult sau mai puţin detaliate, printre gazetele locului fiind, mai la început, Tribuna, Curierul, Arena, Pământul … Laurean Moţăţăianu a căutat neobosit orice sursă care a făcut referire la fotbalul jucat pe aceste meleaguri. Aşa am aflat că după 1946 s-a înfiinţat Fotbal Club Călăraşi, cu echipă în divizia B, apoi, în timp multe alte echipe. S-a construit stadionul actual, a apătut Celuloza Călăraşi cu performanţele ei, iar prin august 1979, a devenit Dunărea Călăraşi. Interesant şi caprivant traseu!

În bibliografia cărţii “Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”, se regăsesc mai bine de cincizeci de surse, între care arhivele personale ale unor împătimiţi ai jocului cu balonul rotund, dar şi lucrări şi cărţi de referinţă: Istoria fotbalului românesc (vol. 1 şi 2), Revista Secolul XX, Istoria oraşului Călăraşi scrisă de dr. Pompei Samarian, Istoria oraşului Călăraşi scrisă de prof. Dr. Constantin Tudor, Istoria teatrului călărăşean scoasă de prof. Ilie-Ştefan Rădulescu, Un veac de fotbal românesc al lui Ion Chirilă şi Mihai Ionescu, Fluier final a lui Gheorghe Limona, volumul Unsprezece semnat de Eugen Barbu, cartea Nicolae Dragu-un om şi faptele lui semnată de prof. Nicolae Ţiripan şi Nelu Dobre, volumul Fair- Play al lui Cristian Ţopescu, precum şi volumul al V-lea, Întoarcere în timp al semnatarului acestor rânduri.

Autorul a reuşi să prezinte în paginile minuţios alcătuite, cu fotografii adunate din anii de demult

de la cunoştinţe, din arhive, “din pământ din iarbă verde”, multe unicate care văd prima oară lumina tiparului, o parte importantă din istoria oamenilor acestor locuri.

De remarcat esta faptul că fiecare etapă a mişcării fotbalistice călărăşene, găzduite de ampla lucrare, este o amplă descriere a evenimentelor, readuce în memorie nume de oameni - conducători, jucători, oficialităţi ale urbei - poate pe nedrept uitate, precum şi unele “năzbâtii” petrecute pe ici pe colo, spre desfătarea cititorului, inspirat înmănunchiate şi redate cu grija de a nu cădea pe panta romantismului.

Remarcabil este că, autorul încheie fiecare perioadă analizată cu numele jurnaliştilor care, martori direcţi ai evenimentelor, “au semnat cronici în slujba adevărului şi a posterităţii”.

Dacă inspiratul autor al acestei cărţi a avut răbdarea să noteze fiecare joc, fiecare partidă de fotbal,

fie acasă, fie în deplasare, tot atât de migălos a fost şi în ceea ce priveşte oamenii locului care au sprijinit lumea fotbalului. Sunt amintiţi “veteranii” Felix Ţopescu, Lazăr Belcin, Eugen Cialîc, Doru Iona Tărăcilă, Nicolae Dragu, Florian Ionescu, Ion Comşa, Viorel Ivanciu, Gheorghe Limona, Cornel Niţescu, George Grogorescu - ca să-i amintim doar pe câţiva. Sau jucătorii reprezentativi ai fotbalului călărăşean dintre care amintim pe: Nelu Farin, Stere Geacă, Gheorghe Alexandru (Sandu), Mihai Costea, Constantin Ştefan, Dan Andronache, Eftimie Culea, Dumitru Pană, Ion Simion, Toma Petrişor, Georgel Muşat, Virgil Bogatu, Mirel Condei şi jucătorul devenit antrenorul cu cea mai remarcabilă performanţă, Marian Catană.

Iniţial, văzând cele aproape 600 de pagini, am crezut că nu-mi va ajunge o săptămână ca să le citesc. Dar de la primele fraze lectura m-a captivat, diferenţa dintre zi şi noapte a dispărut şi am terminat cartea în trei zile. O carte scrisă cu multă migală, cu o extraordinară tenacitate, cu o permanentă grijă de a

nu omite fapte şi detalii care au vizat perimetrul de aleasă trăire al acestui sport, aflat în linia-ntâi oriunde pe mapamond.

Admirând tenacitatea de a nu scăpa nimic din vedere, logica desfăşurării evenimentelor şi a naraţiunii, cartea trebuie să ajungă în mâna marelui public, iar eroii cărţii trebuie să rămână veşnic în amintirea noastră, a celor care ne-am născut sau ne-am legat pe veci destinele de acest oraş de la malul Borcei, dar şi al generaţiilor care vin după noi.

Cartea este un pionierat în istoria municipiului Călăraşi şi, aşa cum mi se destăinuia autorul, nu poate fi terminată. Este veşnică şi este de datoria urmaşilor ca să o continue.