Liga 3 / Scandal uriaș la Slobozia

Arde Baraganul! Maine are loc derby-ul dintre Unirea Slobozia si Dunarea Calarasi. Vecinii din Ialomita stau pe un butoi de pulbere.

Ziaristul George Seitan a scris pe www.sportulialomitean.ro adevarurile care dor la Slobozia.

Dragi cititori, ceea ce urmează să lecturaţi în acest articol se întîmplă la Slobozia, la clubul CSM Unirea şi nicidecum nu este un scenariu SF desprins dintr-un film hollywoodian. Vom începe istorisirea de faţă cu o scurtă aducere aminte a vremurilor de glorie financiară pe care clubul slobozean le-a traversat pînă în primăvara anului de graţie 2010. Pentru a vedea, mai apoi, cum bătaia de joc a autorităţii locale, în speţă Primăria Slobozia, a condus la un paradox la Unirea: echipa are cel mai bun culoar pentru promovarea în liga secundă, a devenit liderul la zi al clasamentului şi depinde acum numai de rezultatele proprii pentru a-şi atinge dezideratul, dar conducerea CSM Unirea le pune talpă jucătorilor şi-i sfătuieşte, volat, să renunţe la visul de a vedea din nou meciuri de «B» la Slobozia.
În vremuri de glorie,…
…clubul administrat de Consiliul local Slobozia arunca în fiecare lună sute de milioane pe apa sîmbetei, contra unor rezultate pe care şi o echipă cu un buget incredibil mai mic le-ar fi obţinut fără niciun fel de probleme. Ne aducem aminte şi acum cum antrenorul echipei de Liga a 3-a, Ion Răuţă, era miluit lunar cu aproximativ 3000 de euro, exact cu cît era remunerat şi antrenorul unei echipe de prima ligă, Rapid Bucureşti, în aceeaşi perioadă de timp, formaţie care însă se bătea pentru a ajunge în competiţiile europene, în timp ce Unirea nu bătea pe nimeni dintre team-urile cu pretenţii ale eşalonului al treilea. Mai mult decît atît, Unirea părăsea pe uşa din dos şi Cupa României, fiind eliminată chiar din primul tur în care a participat de Abatorul Slobozia, este adevărat după loviturile de departajare. Dincolo de acestea, nu trebuie uitat nici că municipalitatea deconta pentru tehnician, dar şi pentru fiul acestuia, portar la acea vreme, o cameră de hotel cînd alţi jucători locuiau în cantonamentul de la «Olimpia», dar şi transportul de la domiciliu la Slobozia pentru a-şi desfăşura activitatea pentru care oricum erau plătiţi. Am mai adăuga şi despre veniturile unuia dintre secunzi, dar ar păli de invidie ceilalţi membri ai staff-ului, astfel că ne rezumăm doar la cifră: 900 de euro lunar. Aşa cum spuneam, vremurile acestea de glorie financiară au adus clubul în poziţia de a fi subiect de discuţii inclusiv la nivelul Federaţiei Române de Fotbal, oficialii bucureşteni neexplicîndu-şi cum mama naibii se făcea că municipiul Slobozia cheltuie bani cu nemiluita fără a avea un obiectiv concret: adică, stimaţi cititori, promovarea în liga a doua. Să mai facem precizarea că media salarială a jucătorilor era de circa 1500 de euro lunar? Nu credem că mai este necesar. Pe de altă parte, din documentarea noastră, reiese indubitabil că formaţii cu un buget incredibil mai mic, gen Delta Tulcea în sezonul în care a «cedat» locul Ceahlăului Piatra Neamţ, au fost în stare să promoveze chiar în Liga I, în timp ce Slobozia arunca banii pe fereastră în scopul de a distra mîna de cetăţeni care lua şi ia în continuare parte la meciurile de pe teren propriu ale echipei. Pentru că, în deplasare, în afara operatorului TV al clubului, nu mai vedea şi nici acum nu mai vizionează nimeni jocurile formaţiei slobozene.
În zilele noastre,…
….lucrurile s-au complicat peste măsură. De la risipa de bani publici s-a trecut la un calcul «la sînge» al cheltuielilor, deşi Unirea Slobozia are poate cea mai importantă şansă de a promova în liga secundă, pe care numai peste ani de zile o va mai întîlni. Ghilimelele sînt atît de necesare întrucît, din nou, vom evidenţia cum banii publici sînt aruncaţi pe apa sîmbetei din cauza managementului defectuos de la nivelul Primăriei Slobozia şi CSM Unirea. Nu mai tîrziu decît acum două săptămîni, la meciul derby cu Callatis Mangalia (1-1), board-ul CSM Unirea (vă place ce frumos sună, nu?) a luat o decizie pe care numai OTV-ul lui DDD putea să o imagineze, cînd transmitea live jocurile lui Prefab Modelu din liga a doua contra unor sume impresionante plătite chiar de patronul Miluţ. Preluînd modelul în cauză, conducerea CSM a plătit o sumă deloc neglijabilă pentru ca jocul cu Callatis să fie transmis la TV, pe un post recepţionat de tot judeţul Constanţa, dar şi de ialomiţeni, ce-i drept care pot fi număraţi pe degetele de la două mîini. Scurt comment financiar: cu banii plătiţi postului TV putea fi acoperit salariul pe două luni şi jumătate al celui mai bun marcator în acest sezon pentru Unirea. Închidem comment-ul. Altfel, pentru profani, facem precizarea că drepturile TV se vînd de către cluburi, nu se cumpără, un meci la nivelul ligii secunde ajungînd şi la 3000 de euro per partidă. Şi, pentru ca tacîmul să fie complet, premieră pentru o echipă care joacă pe teren propriu, CSM-ul a solicitat şi un supervizor la jocul cu Callatis, în afara celor doi observatori şi a brigăzii de arbitrii care oficia la jocul respectiv. Cancanul abia acum intervine, pentru că în momentul în care supervizorul a solicitat remuneraţia conform regulamentului, acesta s-a adresat mai întîi oaspeţilor, convins fiind că mangalioţii au cerut prezenţa unui al treilea oficial la meci şi nicidecum gazdele, aflînd mai apoi cu surprindere că echipa slobozeană îi va plăti prestaţia. Concluzia? CSM Unirea îşi doreşte cu ardoare promovarea din moment ce face aceste cheltuieli, care uşor pot fi evitate în situaţia în care s-ar respecta hotărîrea Consiliului de Administraţie şi care statuează extrem de explicit: obiectivul este clasarea pe locurile 1-3 la sfîrşitul campionatului. Şi-atunci, cineva trebuie să răspundă pentru risipa banilor publici, care însă nu se opreşte aici. Tot pentru necunoscători, să facem precizarea că unul dintre jucătorii echipei a fost plătit mai bine de 3 luni fără a evolua vreun minut în tricoul galben-albastru, suma totală ajungînd undeva pe la 2000 de euro. Şi-uite aşa, începem să ne explicăm de ce un nebun de consilier alerga pe la firmele din oraş să facă rost de sponsorizări pentru a achita unele prime ale jucătorilor, în vreme ce banii din buget se evaporau care-ncotro.
«Să jucaţi bine!», dar pe gratis
Dacă nu v-aţi prins care este strategia Primăriei Slobozia şi a CSM Unirea cu echipa de fotbal vă mai dăm cîteva amănunte demne de filmele SF despre care făceam vorbire la începutul istorisirii noastre. Potrivit unor surse apropiate primarului Gabi Ionaşcu, înaintea jocului cu Mangalia, spun unii decisiv pentru promovare, cel puţin din perspectiva unui ascendent moral, o parte a jucătorilor au fost convocaţi la o şedinţă a Consiliului de Administraţie al CSM Unirea, punîndu-li-se în vedere că bugetul clubului nu mai permite achitarea primelor pentru meciurile cîştigate şi fotbaliştii ar trebui să învingă pe gratis dacă vor să apere culorile galben-albastre. Nebunia administrativă avea la bază dificultăţile financiare ale clubului, cu toate că, în urmă cu numai 3 luni, băieţilor le-au fost promise prime de 2,5 milioane lei vechi pentru jocurile cîştigate acasă şi 5 milioane lei vechi pentru meciurile cîştigate în deplasare, cu condiţia ca la sfîrşitul lunii echipa să se claseze în primele două locuri în serie! De ce acum schimbarea de atitudine? Simplu, banii s-au irosit, iar conducerea CSM-ului a ajuns la fundul sacului tocmai cînd echipa este pe primul loc al clasamentului, pe un culoar nemaîntîlnit din vremea în care Puiu Nichita încerca să-i «gazeze» pe cei de la Dinamo 2. Singura decizie înţeleaptă a board-ului CSM (ce să facem, ne place exprimarea) a fost dublarea primei la meciul de acasă cu Callatis, de la 2,5 la 5 milioane lei vechi pentru un succes, însă şi atunci au existat oficiali care au stat cu degetele încrucişate ca nu carecumva echipa să cîştige. Pentru ca tacîmul să fie complet, să mai adăugăm şi cîteva erori care au avut darul de a aprinde spiritele încă dinaintea debutului oficial al sezonului competiţional. Aşa se face că, la meciul de Cupă de la Axintele, Unirea n-a avut pe foaia de joc decît 15 fotbalişti în loc de 18, unul dintre ei nefiind însă complet refăcut după o accidentare. Explicaţia rezidă în faptul că unii jucători care se pregăteau cu formaţia slobozeană nu fuseseră legitimaţi, iar alţii nici măcar n-aveau actele de transfer gata. O parte dintre titularii de atunci, în prezent nici nu mai contează în primul 11 în opinia antrenorului Constantin Prepeliţă. O altă gafă a CSM s-a produs la meciul de Cupă de la Tunari, unde înaintea jocului li s-a promis jucătorilor o primă consistentă pentru calificare, după care aceştia au fost anunţaţi că banii nu se mai dau pentru că echipa n-a cîştigat în timpul regulamentar ci abia după loviturile de la 11 metri.
Acum ori niciodată. Încotro se îndreaptă Unirea?
Soarta Unirii Slobozia depinde în foarte mare măsură de criteriul financiar, pentru că, de ce să nu o recunoaştem, jucătorii au dovedit că se pot ridica la pretenţiile unei echipe care se bate pentru promovarea în liga secundă. Locul întîi ocupat acum, cu numai o zi înaintea partidei cu Dunărea Călăraşi, aflată la 6 puncte în spate şi care poate fi scoasă definitiv din lupta pentru primele două locuri cu un succes al slobozenilor ce i-ar duce la 9 puncte distanţă pe Soare şi compania, este un motiv serios, dar nu suficient, pentru ca Primăria Slobozia să-şi schimbe atitudinea faţă de echipă. Mai mult decît atît, avînd în vedere avansul de un punct peste Callatis, Unirea depinde pînă la sfîrşitul campionatului doar de propriile rezultate, în cazul în care ar cîştiga restul jocurilor permiţîndu-şi un egal, chiar şi 0-0, la Mangalia. În condiţiile în care, însă, nu toţi trag în aceeaşi direcţie, la formaţia slobozeană se cască o falie între jucători şi staff, pe de o parte şi conducere, pe de altă parte. Unirea Slobozia vrea să promoveze în «B», dar conducerea clubului calcă în picioare un obiectiv perfect realizabil.